PUNCTUL DE VEDERE AL ACADEMIEI ROMÂNE PRIVIND VÂNZAREA TERENURILOR AGRICOLE

Academia Română îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de nesiguranţa şi dezordinea care se manifestă de peste două decenii în domeniul proprietăţi funciare din România. Această situaţie a fost generată în principal de reglementările legislative succesive şi interpretabile privind refacerea drepturilor de proprietate şi respectiv de valurile de revendicări referitoare la diverse retrocedări, în condiţiile lipsei cadastrului funciar.

În prezent, în societatea românească sunt exprimate semnale de alarmă privind fenomenul de acaparare a terenurilor agricole, care sunt amplificate de mass media şi capătă notorietate în absenţa unor date oficiale privind evoluţia tranzacţiilor cu terenuri agricole. Amplificarea volumului tranzacţiilor de pe piaţa funciară românească are loc în contextul în care preţurile practicate în ţara noastră sunt mult mai reduse decât preţurile europene, făcând astfel foarte atractive terenurile agricole pentru capitalul străin reprezentat atât de persoane fizice cât şi de persoane juridice, inclusiv fonduri de investiţii.

Se poate aprecia că funcţionarea fără nici o constrângere a pieţei funciare este defavorabilă fermierilor români, în situaţia în care pe plan intern există nevoie de terenuri agricole care să fie accesibile, în viitor, tinerilor fermieri şi fermierilor cu pământ puţin, fie prin arendare, fie prin cumpărare, sprijinită prin creditare bancară) la costuri rezonabile.

Totodată, în ultimul deceniu s-au înregistrat situaţii repetate de criză pe pieţele agricole internaţionale, manifestate prin creşteri excesive ale preţurilor agricole, iar posibilitatea reapariţiei acestor fenomene generează temeri privind securitatea alimentară a populaţiei din România, prin crearea unor dezechilibre pe piaţa internă, în situaţia în care terenurile agricole cele mai fertile ale ţării ar fi în proprietatea unor entităţi cu interese economice diferite de cele ale statului român.  

Academia Română consideră că terenurile agricole reprezintă una dintre cele mai importante resurse naturale ale României şi gestionarea lor responsabilă reprezintă o garanţie pentru securitatea alimentară a generaţiilor care vor urma. Aşa cum arăta marele agronom Gheorghe Ionescu-Şişeşti „Pământul este bogăţia principală a României. Dar... nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm şi să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viaţă şi mijlocul de existenţă al poporului român”.

În condiţiile în care România avea la momentul aderării unul dintre cele mai liberale regimuri funciare din Uniunea Europeană, restricţia de achiziţie a terenurilor de către străini, care a expirat la 1 ianuarie 2014 conform Tratatului de Aderare, a fost una slabă, ea neîmpiedicându-i pe străinii dornici să-şi deschidă o afacere în domeniul agriculturii în România să achiziţioneze terenuri. Menţionăm că posibilitatea de prelungire a acelei restricţiei nu era posibilă în afara modificării respectivului tratat.

Proiectul de lege iniţiat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) în 2013, cu scopul de a descuraja eventualele achiziţii speculative (nu neapărat cele realizate de către străini), devenit după aprobarea în Parlamentul României Legea 17 din 2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, are unele prevederi cu potenţial pozitiv, printre care realizarea unei baze de date cu tranzacţiile de terenuri agricole şi, mai ales, crearea cadrului pentru intervenţia statului român pe piaţa funciară, prin intermediul Agenţiei Domeniilor Statului (ADS).

Gestionarea de către MADR a desfăşurării tranzacţiilor funciare, în conformitate cu Legea 17 din 2014, a însemnat, potrivit unei estimări interne a situaţiei de până la 1 ianuarie 2016, acordarea avizelor finale în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pentru aproximativ 60% din cele aproximativ 1 milion de hectare tranzacţionate după intrarea în vigoare a legii. Dreptul de preemţiune a fost exercitat în cazul a aproximativ 40% din suprafaţa tranzacţionată, dar nu de către statul român.

Academia Română consideră necesară asumarea de către autorităţile competente a unor acţiuni care să orienteze piaţa funciară în direcţia susţinerii unor obiective pe termen lung în privinţa structurilor funciare:

1. Evaluarea situaţiei privind suprafeţele de teren agricol care au fost vândute către cetăţenii şi persoanele juridice din România (eventual după naţionalitatea deţinătorului majoritar al capitalului) şi din alte state membre UE, dar şi o situaţie similară a terenurilor arendate.

2. Modificarea legislaţiei privind vânzarea şi arendarea terenurilor agricole, în principal cu privire la ordinea exercitării dreptului de preemţiune (în prezent arendaşii fiind înaintea vecinilor şi a statului). Pentru o intervenţie eficientă pe piaţa funciară, este necesar ca ADS să i se acorde un drept de preemţiune prioritar la cumpărarea terenurilor agricole puse în vânzare de proprietarii acestora.

3. Operaţionalizarea ADS în calitate de agenţie de intervenţie pe piaţa funciară şi întărirea rolului acestei agenţii în implementarea unei politici de orientare a structurii exploataţiilor. Prin utilizarea dreptului de preemţiune, agenţia poate contribui la instalarea sau menţinerea agricultorilor, la creşterea dimensiunii exploataţiilor, la păstrarea echilibrului între diferitele tipuri de exploataţii şi la descurajarea speculaţiilor cu terenuri, inclusiv prin cereri de reexaminare a preţului terenului agricol.

Purtătorii conştiinţei istorice au datoria să stabilească şi să impună păstrarea şi valorificarea PAMÂNTULUI, ca sursă esenţială a securităţii şi siguranţei alimentare, ca izvor de existenţă a generaţiilor de astăzi şi a celor de mâine.